De ce sunt căutați intelectualii la matrimoniale?

“Serioasă, elegantă, văduvă…” sau “prezentabilă, credincioasă, singură…” ori “stilată, divorțată, licențiată …”  doresc căsătorie/relație cu “…intelectual, nefumător, auto… ”.

Din câte se observă bărbații sunt căutați mai ales pentru că-s intelectuali. Dar întrebarea e ce înseamnă asta? Să ai studii superioare?

Mai deunăzi am surprins o altercație între doi cunoscuți, un economist și un inginer. Primul spunea că nu-l poate considera intelectual pe cel de-al doilea deoarece nu se exprimă bine, ocazie cu care i-a amintit bancul cu asemănarea dintre un inginer și un câine: “Au amândoi privirea inteligentă, dar se exprimă greu!”.

Inginerului i-a sărit țandăra și a zis repede: “Păi voi contabilii nu produceți nimic. Doar încercați să-i feriți pe patroni de fisc. Ce faceți dacă dă statul faliment? N-ați mai fi nimic, nici intelectuali, nici altceva…”.

Ca să eliminăm orice controversă legată de termenul în discuție este bine să consultăm DEX. Aici scrie că un intelectual e o persoană care prin preocupări sau profesie folosește creator intelectul. De unde s-ar înțelege inclusiv că în cadrul acelorași profesii indivizii pot sau nu să fie intelectuali. De pildă, un inginer inovativ ar intra în această categorie, pe când unul plafonat ar fi mai degrabă un meseriaș.

La fel, un pictor apreciat pentru viziunea sa inedită poate fi considerat un intelectual, spre deosebire de unul care trage la indigo naturi moarte cu mere, struguri și flori, ce e mai mult un zugrav.

De ce? Fiindcă inginerii și pictorii mai puțin înzestrați utilizează cu precădere mâinile, nu intelectul.

Dar pentru că nu trebuie să existe discriminare între ingineri, economiști sau medici, mai ales când sunt căutați la matrimoniale, n-ar fi rău să ne aducem aminte de spusele regretatului Solomon Marcus, fără îndoială un intelectual.

El sugerează că educația pe care o persoană trebui să o aibă, ca să poate fi considerat intelectual, nu e bine să se confunde cu specializarea . De altfel, “disciplinele au apărut foarte târziu în istorie, s-au cristalizat abia în urmă cu câteva sute de ani, o imens de lungă perioadă de timp învățarea s-a făcut fără vreo împărțire pe materii” – precizează academicianul.

Ar rezulta că intelectualii e nevoie să știe orice-i util în educația lor. Fragmentarea cunoașterii, după cum subliniază Marcus,  nu ajută la nimic. Deci nu se poate spune că cineva e intelectual fiindcă a absolvit facultatea de matematică sau pe cea de fizică, ci pentru că are capacitatea să lucreze cu intelectul.

Poate părea perimat, dar, în vechime, preceptorii și guvernantele ofereau un corpus unitar de cunoaștere diversă, menit nu doar să transmită cunoștințe, ci și să formeze caracterul, precum și capacitatea de a gândi logic și de a sesiza nuanțe.

Iată de ce lipsesc intelectualii și probabil din acest motiv sunt atât de căutați la matrimoniale.

O versiune a acestui articol a apărut şi pe portalul Profit.ro