Despre dreptul animalelor la confesiune sau de ce doar caii au Paşte?

Am întrebat un prieten ecologist dacă nu i se pare discriminatoriu ca oamenii să umble îmbrăcați și animalele nu. Și i-am povestit că am văzut la televizor o maimuță îmbrăcată în constum care fuma și bea whisky și că îi stătea foarte bine.

Replica persoanei a constat în ceva ce nu poate fi reprodus pe facebook fără să îți fie suspendat contul și chiar nu înțeleg de ce. Nu e firesc să luptăm ca animalele să aibă aceleași drepturi precum oamenii, adică să se poată îmbrăca, să fumeze și să bea? Şi de ce să să nu li se ofere dreptul la confesiune? Mai ales că Paştele Cailor există, de ce nu şi al maimuţelor?

Potrivit popularei baze de date Wikipedia, Paştele Cailor e o sărbătoare care pică în aceeaşi zi cu Înălţarea Domnului sau ziua de Ispas, adică exact la 40 de zile după Paşte (joia din săptămâna a şasea după Paşte) cunoscută drept “Joia iepelor”.  Paştele cailor provine din Transilvania şi este sărbătorit în zilele când Paştele Ortodox coincide cu cel Catolic. Explicaţia este că în vechime, atunci când Paştele Ortodox nu avea loc în acelaşi timp cu cel Catolic, ţăranii ortodocşi împrumutau caii de la cei catolici şi invers. Atunci când cele două sărbatori se derulau simultan, caii se odihneau, si era Paştele Cailor. Expresia „La Paştele Cailor!” a intrat în limbajul comun desemnând ceva foarte îndepărtat ca timp, sau niciodată. Ceva similar cu “calendele greceşti” sau “La Sfântu-Aşteaptă!”. Împăratul Octavian ar fi afirmat despre cei răi-platnici că îşi achită datoriile “ad calendas graecas”, referire ironică la faptul că grecii – spre deosebire de romani – nu aveau calende, prima zi a lunii din calendar, obişnuită pentru restituirea datoriilor.

Să revenim însă de la greci, ortodocşi şi ei, la drepturile animalelor, cu acea menţiune că dacă apărătorii lor ar vrea să-şi facă treaba complet poate că ar trebui să le ofere dreptul la confesiune, pentru că le-ar face să se simtă mai sigure. Deci, cu alte  cuvinte, să nu ne rezumăm la Paştele Cailor şi să fim conştienţi că rezultate foarte bune a dat, de pildă, creştinarea triburilor de canibali. 

Asta pe de o parte, pe de alta, inteligenţa artificială, deşi a evoluat foarte puternic în ultima perioadă, nu s-a atins deloc subiectul libertăţii confesionale. S-a abordat altă problematică, niciodată aceasta, care e un atribut al conştiinţei.

Având în vedere ceea ce se întâmplă la noi poate că ar fi momentul să dezbatem această tematică, dreptul la confesiune al animalelor şi libertatea religioasă la inteligenţa artificială. Discuţia ar pune în contrapartidă două chestiuni: foamea şi conştiinţa. Ce alegem?

Se vede, din păcate, că discuţia a intrat într-un registru prea sobru şi ar trebui să o ducem în sfera mondenă. După conversaţia agreabilă pe care am purtat-o nu pot să-mi stăpânesc curiozitatea dacă Andreea de la Vodafone este o tânără fără angajamente sau e măritată și are copii? Un astfel de mister mă așteptam să-mi fie risipit de publicaţiile de specialitate dacă tot spunea Jerry Seinfeld că oamenii care citesc tabloide merită să fie minţiţi. Dar, după ce le-am răsfoit, n-am găsit nimic despre ea, dar nici de Ana de la Raiffeisen sau Sofia de la First, deși toate-s vedete.

În ceea ce-l privește pe George este de mare interes confesiunea sa. Adică, a rămas el catolic, precum părinții săi maturi europeni, ori a ținut cont de vremurile patriotice pe care le trăim și s-a convertit la cultul național ortodox, iar acum sărbătoreşte Paştele?