Rețelele de socializare păreau la un moment dat mariajul ideal între libertatea de exprimare și eficiența comunicării facilitată de tehnologia de vârf. Toate barierele păreau să fi căzut. Nici o mișcare socială, nici o revoluție nu mai părea imposibil de organizat de jos în sus.

După care a devenit limpede că, de fapt, Facebook constituie mediul și instrumentul ideal de manipulare de sus în jos și că libertatea de exprimare e mai mult marketing decât realitate.

Aici trebuie precizat că rețeaua, ca orice business privat, are dreptul suveran de a-și selecta clientela și de a-i impune reguli de conduită. Mai ales că se tot aud voci care cer nici mai mult nici mai puțin decât naționalizarea Facebook, pe motiv că ar fi ajuns un soi de companie de utilitate publică, precum cele de distribuție energie, căldură, gaze sau apă.

Problema este însă alta, nu că Facebook n-ar avea dreptul să impună orice reguli de limbaj dorește și să blocheze pe cine vrea, cu condiția să-și și anunțe membrii în acest sens. Problema e că corectitudinea politică impusă pe rețea nu face decât să cultive mediocritatea în dauna creativității. Ceea ce este prezentat sub formă de standard al civilizației de limbaj este de fapt o epurare a oricăror conținuturi controversate, sensibile, complicate – și prin asta cu atât mai importante.

Iar atunci când nu mai ai voie să abordezi subiecte controversate dispare în timp și deprinderea de a le dezbate. Dar poate că de fapt tocmai asta se dorește. Astfel, Facebook devine un instrument ideal de uniformizare socială, perfect camuflat, devreme ce își face stindard – ipocrit – din exaltarea diversității. Iar prin asta este și un excelent mediu de impunere soft a disciplinei corporatiste. Care presupune să nu ai idei proprii, ci să aplici întocmai și la timp template-urile care îți vin de sus.