Scriim cum vorghim?

Am și io o întrebare existențială: De ce miting se scrie cu doi de e și trimes doar cu unul? Sigur că dacă s-ar lua al doilea i de la mingie, poate că nu ar trebui doi de e la meeting.

Pă bune că, din când în când, mai ales când trag mai tare dân țigare, mi-am dat seama că folosesc decât în loc de numai. Dar ceea ce mă surprinde profund e de ce dacă-n limba română, în care ni se spune că scriem așa cum se aude, n-o facem și atunci când zicem lapti, carni șî cafia?

Asta cred că e o problemă care ar trebui să preocupe Academia, fiindcă fie s-au stabilit greşit regulile când ni s-a spus să scriem aşa cum vorbim şi ar trebui să nu ni se mai dea peste mână când cuvântăm precum Vas’lică din Actorul şi sălbaticii – „Monseur scriim, monseur zişim, şie umbli cu şoara vocsâtî”-, fie ar trebui să ni se corecteze greşelile ca să nu grăim precum cel care i-a dat replica valetului în respectivul film: „Da’ cum îți piermiți, bă pârlitulie! Mama ta! Da’ cu şini… cu şini vorgheşti tu măi, măi, măi, mă nenoroşiitule măi! Și şe-i cu caşiula aia-n casî… ti-am conşediat, Monseur Vasili”.

PS – Un prieten mi-a replicat când am îndrăznit prima oară să avansez aceste idei: Io-ti, bre, la tini niști talenti pi cari nu țî li știam! Dă-i bataie, fărî întrebări existențiale, ca-i sî intri în filosofie pânî la gât! “Actorul șî salbaticii” zişi?

PS 2 – Vremea, mă rog, se-mparte, după cum au proboluit Ţelzius, în două părți, cari se despart una de alta la acel fixum, carele se cheamă zero-graduri sau nul… De-acolo, aceea care mere-n sus este partea călduroasă, și aceea care mere-n jos e partea friguroasă, iar la nul, mă rog, apa prinde pojghiță.  De aceea, iaşte iarnă și vară, după cum arată la termometru’ lui Ţelzius, respectiv ţentigrad, iar acei cari știu carte, iar nu ca poporul de rând, numesc căldura plus și frigul minus.

Problema este că unii se exprimă academic, dar conţinutul discursului este în majoritatea cazurilor eclectic sau ilogic, cum bine stă statelor sociale.