Pe strada Smârdan la nr. 5 se găsea sediul celei mai mari instituții de credit, Banca Românească, înființată în 1910, cu capital autohton.

Banca deținea un portofoliu impresionant de participațiuni, la 42 de bănci, 7 societăți de industrie mecanică, 5 de construcții, două de transport, 4 de industrie alimentară, 4 de industrie textilă, 3 forestiere, 10 de industrie minieră, 3 de industrie electrică, alte 15 din diverse industrii, în total 96 de societăți.

Printre acestea se aflau minele din Petroșani și Lupeni, societățile petroliere Steaua Română și Industria Petrolului, Uzinele Chimice Române, Uzinele Lemaître, Societatea Marilor Hoteluri, Societatea de Asigurări Naționala, Creditul pentru Întreprinderi Electrice, Magazinele Generale și Antrepozitele Obor.

Dar importante erau mai ales participaţiunile la bănci: Banca Industriei și Comerțului, Banca Pieței, Banca Almajului – Bozovici, Banca Bacăului, Banca de Credit şi Industrie Roman, Banca Comercială şi Industrială din Valea Târnavei – Diciosânmartin,  Banca Corvineană, Banca Creditul Dobrogei, Banca Creditul Prahovei, Banca Dunărea Românească, Banca Durostorului-Silistra, Banca Economul din Cluj, Banca Iaşilor, Banca Maramureşeană din Sighetul Marmaţiei, Banca Mehedinţiului, Banca Petrodava, Banca Rădăuţilor, Banca Română din Dorohoi, Banca Românească a Banatului, Banca Românească a Orientului, Banca Sebeşeană, Banca Ştefan cel Mare din Fălticeni,

Banca Suceveană. Banca Românească avea sucursale la Arad, Bacău, Bârlad, Botoșani, Brăila, Brașov, Buzău, Calafat, Caransebeș, Cluj, Constanța, Corabia, Craiova, Deva, Focșani, Galați, Giurgiu, Iași, Lugoj, Oradea, Piatra Neamț, Pitești, Ploiești, Râmnicu Vâlcea, Satu Mare, Sibiu, Suceava, Târgoviște, Târgu Jiu, Târgu Mureș, Timișoara, Tulcea, Turnu Măgurele şi Turnu Severin. Ea a creat Societatea de Navigațiune pe Dunăre și a revigorat-o pe cea maritimă.

Președintele consiliului de administrație al băncii era liderul Partidului Național Liberal, în ultima perioadă Dinu Brătianu, fratele lui I.I.C. Brătianu şi Vintilă Brătianu. Avea să moară în 1951 în închisoarea de la Sighet, acolo unde s-a stins doi ani mai târziu și Iuliu Maniu.

Prăbușirea băncii vieneze Creditanstalt în 1931 și-a transmis unda de șoc asupra Marmorosch, Blank & Co. Regele Carol al II-lea și lobby-ul francez au intervenit pentru salvarea ei cu ajutorul unui sindicat bancar. Însă proiectul de a participa la finanțarea sindicalizată a eșuat din cauza opoziției finanței liberale în frunte cu Banca Românească, aflată de mulți ani în concurență cu  Marmorosch, Blank & Co. În cele din urmă banca a fost ajutată să ramburseze ceea ce avea către creditorii externi pe seama cedării de către stat a monopolului distribuirii tutunului și sării.