1 mai a fost decretată Ziua Internaţională a Muncii de către Congresul Internaţionalei Socialiste din 1889, în memoria grevei din oraşul american Chicago, din mai 1886, când aruncarea unei bombe în mulţimea strânsă în Haymarket de către un anarhist a omorât poliţişti, protestatari şi s-a lăsat cu arestări, procese şi execuţii.
Iar Hitler nu şi-a permis să desconsidere sărbătoarea muncii şi a militat pe 1 mai 1933 – în faţa membrilor Partidului Muncitoresc Naţional-Socialist German – ca neînţelegerile şi certurile întruchipate de lupta de clasă să se transforme într-un simbol al unităţii şi înălţării naţiunii germane.
Numai că americanii nu sărbătoresc 1 mai, ci Labor Day, în prima luni din septembrie.
Dar nu o să vă vină să credeți că și 8 martie are legătură atât cu socialismul, cât și cu americanii. 8 martie a fost aleasă Ziua Internaţională a Femeii la Conferinţa Femeilor Socialiste de la Copenhaga din 1910, care s-a constituit într-un preambul la întrunirea Internaţionalei din acel an. Socialista Luise Zietz şi comunista Clara Zetkin, ambele germane, au propus sărbătorirea zilei de 8 martie în memoria ţesătoarelor newyorkeze care au protestat în 1857.
Firește însă că americanii nu celebrează nici Ziua Internaţională a Femeii, ci doar Ziua Mamei – Mother’s Day, în a doua duminică din luna mai.
În fine, pentru că vorbim de americani și de europeni, pe care sărbătorile i-ar trăda că ar fi “virusați” de colectivism, se observă cum un deficit bugetar uriaş, precum cel american, poate fi finanţat, iar dacă nu s-ar mai putea, n-ar mai fi “validat” de piaţă, s-ar reduce.
Vreme în care Uniunea Europeană “bancarizată” se raportează la repere artificiale, precum dobânzile directoare şi criteriile de la Maastricht. Tratatul stipulează ca deficitul bugetar să se plaseze sub 3% din PIB, dar fără ca această limită negociată politic să spună ceva de faptul că-i contraindicat să mărești taxele pe timp de criză.
Ducând lucrurile la extrem, se observă şi la nivelul finanţării aceeaşi diferenţă ca între folosirea sistemului metric, o creaţie artificială franceză, şi a sistemului de măsurare anglo-american cu picioare, yarzi, inchi şi mile – bazat, natural, pe “mărimile” corpului omenesc. UE conservă un model de administrare bazat pe restrângerea cererii agregate și pe filosofia că nu e neapărat nevoie să îți dezvolți piețele ca să creezi capital.
Cum rămâne cu tradiția? De ce e ziua de 1 mai la americani în altă zi? Pentru că au rămas capitaliști?