Democrația se bate cap în cap cu corectitudinea politică. Măsurile luate împotriva libertății nu se identifică cu cele politically correct. Iar faptul că există o secvență în  care corectitudinea politică încalcă democrația arată că trebuie să alegem între ele.

Dacă optăm pentru prima înseamnă că nu ne identificăm cu democrația și că putem accepta prin intermediul corectitudinii politice orice reglementări.

Dacă acceptăm democrația trebuie să renunţăm la corectitudinea politică. Să abandonăm ideea de a ţine un rahat de partea curată!

Sigur că şi corectitudinea politică și democrația au imperfecțiuni, însă  important  e să avem soluții cât mai apropiate de necesitățile societății, ceea ce ar trebui să intereseze statul.

Ca opțiune personală aș alege democrația şi educația, pentru că ceea ce numim corectitudine politică are legătură cu propaganda.

Concluzia ar fi aceea că democraţia nu e dreptul proștilor de a avea o părere, deci nu la ea trebuie să renunţăm, în timp ce corectitudinea politică e definită ca fiind – reiterez – o doctrină cultivată de o minoritate delirantă, ilogică, promovată de mass-media oficială, care susţine că este posibil să apuci o bucată de rahat de partea curată.