Titlul se referă la un exerciţiu de gândire pe care l-ar putea face un cetăţean al republicii, când şi-ar pune problema dacă forma de organizare să fie republica sau monarhia. Republica are anumite beneficii, cel puţin pentru unii, poţi să ai pensii speciale, algoritm politic, care să se respecte la nivelul instituţiilor statului, practic nu e nicio diferenţă dacă republica e socialistă sau nu.
Dacă eşti monarhie, indiferent cum ar fi ea, parlamentară, constituţională, problema e în principiu legată de faptul că nu încerci să ascunzi o involuţie a mentalităţilor printr-o evoluţie politică, fiindcă atât timp cât mentalitatea populaţiei e subscventă unui anumit nivel, deci nu ai o evoluţie a conştiinţei, e absolut hilar să prezinţi aderarea la o formă de organizare ca susbstituind această evoluţie.
Şi pentru că tot discutăm de monarhie, nu-mi amintesc cum se numeşte statul în care pensiile speciale şi algoritmul politic au adus bunăstarea şi au crescut libertăţile membrilor societăţii. Poate că nu-mi aduc aminte pentru că n-a existat aşa ceva. Pe cei care ştiu că există îi rog să-mi atragă atenţia. În orice caz, niciun monarh nu şi-ar permite să ia decizii economice cum ar fi pensiile speciale şi promovarea pe bază de algoritm politic în fruntea instituţiilor statului, pentru că monarhii vor ca ceea ce lasă în urmă să fie gestionabil, mai ales din punct de vedere economic.
Diferenţa la nivelul interesului comun şi modul la care se procedează relevă că monarhia e mult mai aproape de nevoile societăţii, la nivel de conştiinţă, decât republica, ce încearcă să fie – referindu-ne la aceeaşi societate – o soluţie nereală cât educaţia e pliată practic pe monarhie. Statele feudale, şi aici mă refer la nivelul conştiinţei, pot fi conduse mai eficient de monarhi decât de structuri republicane, pentru că ele se îndepărtează nu doar de nivelul de conştiinţă al societăţii, ci şi de interesele ei. Şi atunci, republica, ca să echilibreze decalajul cultural, apelează la ipocrizie.
Ca să conchid, o societate are nevoie de o formă de conducere care să concorde cu nivelul de conştiinţă pentru că în caz contrar cea mai mare problemă nu e cea evocată în Ferma Animalelor, ci că procesul de evoluţie a societăţii se opreşte.