Excedent de 8 milioane de lei. Și asta fără banii trimiși de românii plecați la muncă în străinătate.
România a adus o contribuție importantă științei economice, de care va fi mândră, hăt-hăt, până în epoca FMI: arieratele.
Pentru frații francezi datoriile neplătite de români se numesc arrerages.
Pe englezi, în schimb, nu-i interesează traditia veche de când Miorița de a nu le restitui împrumuturile, ci doar să ne ținem de cuvânt când promitem ceva.
Parisul a vândut mult, Londra a cumpărat puțin…
..noroc că tratativele din Detroit cu greviștii au contribuit mult la buna dispoziție a bursei.
Confirmarea vine de la New York. Sfârșitul grevei la General Motors a găsit o reacțiune corespunzătoare la Bursă. Acțiunea Chrysler s’a consolidat.
Deși Londra a suferit mult de la căderea gilt-edget.
Dar haideți să ne mai și distrăm. Așa, ca ultimă dorință, ce-ar fi să vedem Napoli la curs de schimb subvenționat?
Ce mai contează că subvențiile se scot din taxarea societăților pe acțiuni? Un fleac. I-au ciuruit!
Importanta este însă dragostea! Chiar dacă englezii, vigilenți, au descoperit că poșta nu doar împrietenește junii cu domnișoarele, ci încurajează și specula.
Cand dragostea ucide, între Germania și România nu se mai efectuează tranzacții libere. Estul se pregătește să fie călcat de cizma nazistă.
Un ziar românesc contemporan scrie că românii iau în calcul să aplice impozitul pe cifra de afaceri. Așa, ca niște buni național socialiști.
În acest spirit anonimitatea bursieră trebuie suprimată și înlocuită cu responsabilitatea personală, cum bine șade unor oameni cu conștiință.
De altfel, conștiința de clasă e motivul pentru care sovieticii vând aur direct Americii.
Acesta a fost, firește, un măr otravit, deoarece capitalismul reacționar american s-a confruntat cu un nou crah bursier.
Însă pe noi, ca români, nu prea ne interesează ce e pe Wall Street cât timp acțiunile BNR și ale Băncii Românești au o clientelă numeroasă.
Dar sigur că băncile prospere n-au voie să împartă cu străinii bogățiile patriei, ca să nu ne vindem țara cum bine a zis mai târziu Ion Iliescu, un comunist ce s-a inspirat de la principiul liberalilor:“Prin noi înșine”.
E firesc să nu împărțim cu străinii dividendele de la Banca Națională a României. Sunt 300 de lei pe acțiune, adică un randament de 10% pe an!
După care banca centrală, la fel ca în zilele noastre încearcă să relanseze creditarea. Direcționează economisirile românilor spre o economie lipsită de investiții străine.
Chiar dacă investițiile nu intră în România, Reichul veghează ca patria noastră, plasată în plin spațiu vital, să fie perfuzată cu fonduri europene. Dați click pe analiza de mai jos a Deutsche Bank și o să vă convingeți!
Din nefericire, pentru ca Germania și Uniunea Europeana să facă rost de bani pe care să-i canalizeze către baronii locali români, recurg la rechiziționarea cocoșeilor poporului german.
Avem însă și noi faliții noștri pe care-i căutăm în izmene de monede de aur la ieșirea din țară. Cu tact, dar riguros.
Dupa care statul vine și reancorează încrederea pierdută a publicului cu ajutorul legii alarmismului. Încă o măsură din seria celor de maximă inspirație.
Păcat că speculanții fără suflet din afară renunță la banii tipăriți de băncile centrale în favoarea aurului. Să le fie rușine!
Un sistem mai bun decât „putregaiul” occidental se pregătește în Rusia Sovietică, unde planificarea socialistă scruteaza viitorul.
Așadar, comunismul, ce face omul nou să coboare la metrou, nu s-ar putea impune și-n Elveția? Radio Erevan răspunde: În principiu, da, dar ar fi păcat.
China și-a dat seama exact care este drumul pe care să meargă neabătută și caută calea de mijloc, între socialismul prietenos și capitalismul reacționar. Motiv pentru care face schimburi cu americanii. Capitaliști reacționari, dar folositori.
