Aducerea moaștelor Sfintei Cuvioase Parascheva la Iași, în anul 1641, nu a fost doar un eveniment religios, ci și unul cu o importantă dimensiune politică și economică. În secolul al XVII-lea, Patriarhia Ecumenică din Constantinopol se afla într-o situație financiară dificilă, fiind obligată să suporte taxe și datorii către autoritățile otomane. În acest context, domnitorul Moldovei, Vasile Lupu, a devenit unul dintre principalii săi sprijinitori financiari.
Moaștele Sfintei Parascheva avuseseră până atunci un drum foarte lung. După ce au fost păstrate la Epivata, ele au fost strămutate la Târnovo, apoi la Belgrad, iar în cele din urmă au ajuns la Constantinopol. În anul 1641, Patriarhia Ecumenică a hotărât să le ofere Moldovei, ca recunoștință pentru ajutorul acordat de Vasile Lupu.
Problema economică este esențială pentru înțelegerea acestui gest. Patriarhia Constantinopolului acumulase datorii importante, iar Vasile Lupu a intervenit pentru a contribui la achitarea lor. Unele surse menționează o sumă de aproximativ 2.000.000 de aspri, la care s-au adăugat alte datorii și sume oferite ulterior. De asemenea, surse bisericești consemnează că Vasile Lupu a sprijinit financiar și Patriarhia Ierusalimului, înainte de plata datoriilor Patriarhiei de Constantinopol.
Prin urmare, moaștele nu au fost pur și simplu „plătite” de domnitor. Documentul sinodal din 1641 vorbește despre dăruirea moaștelor, ca semn de recunoștință pentru ajutorul oferit Patriarhiei. Patriarhul Partenie I și membrii Sfântului Sinod au prezentat această decizie ca pe o recompensă spirituală și o expresie a recunoștinței față de domnitorul Moldovei. În document se subliniază că Vasile Lupu ajutase Biserica Mare a Constantinopolului să depășească o situație financiară foarte grea.
În acest fel, ajutorul economic oferit de Vasile Lupu a avut și o importantă consecință politică și simbolică. Domnitorul își consolida prestigiul în lumea ortodoxă și își afirma rolul de protector al Bisericii Ortodoxe răsăritene. Pentru Moldova, primirea moaștelor sfintei reprezenta, la rândul ei, un mare câștig religios și simbolic. Racla a fost transportată pe mare, fiind însoțită de trei ierarhi greci, iar la sosirea la Galați și apoi la Iași a fost întâmpinată de Vasile Lupu, mitropolitul Varlaam, episcopi, cler și numeroși credincioși. La 13 iunie 1641, moaștele au fost așezate în biserica Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi”, ctitoria lui Vasile Lupu.
Vasile Lupu și disputa economică cu Matei Basarab
Dimensiunea economică a politicii lui Vasile Lupu poate fi înțeleasă mai bine dacă este pusă în legătură cu rivalitatea sa cu Matei Basarab, domnul Țării Românești. Cei doi domnitori au avut relații foarte tensionate, iar rivalitatea lor a avut atât cauze politice, cât și financiare.
Un episod important îl reprezintă cazul lui Curt Celebi, un personaj otoman influent în politica de numire a domnitorilor. Potrivit unei tradiții istorice consemnate în mai multe lucrări, Vasile Lupu și Matei Basarab ar fi contribuit la eliminarea acestuia, iar ulterior a apărut o dispută legată de împărțirea cheltuielilor. Vasile Lupu îi cerea lui Matei Basarab să suporte o parte din suma cheltuită, însă acesta ar fi refuzat să plătească partea solicitată. Acest conflict financiar a fost folosit de Vasile Lupu ca unul dintre argumentele pentru acțiunile sale împotriva domnului muntean.
Totuși, disputa nu trebuie redusă numai la această sumă de bani. În spatele conflictului se afla o competiție mult mai importantă pentru influență și putere în cele două principate românești. Vasile Lupu urmărea să-și impună influența asupra Țării Românești și chiar să-l așeze pe fiul său, Ioan, pe tronul de la București. În anii 1637 și 1639 au avut loc două confruntări importante între cei doi domnitori, iar în 1653 a avut loc confruntarea decisivă de la Finta.
În 1637, Vasile Lupu a intrat cu oastea în Țara Românească, însă ofensiva sa a eșuat. În 1639, după ce obținuse sprijinul Porții pentru schimbarea domnului muntean, a încercat din nou să-l înlăture pe Matei Basarab. A fost însă învins la Ojogeni/Nenișori. Conflictul avea să se încheie definitiv în 1653, când Vasile Lupu, sprijinit de ginerele său, Timuș Hmelnițki, a fost învins de Matei Basarab la Finta.
Așadar, disputa dintre cei doi nu a fost doar o „ceartă pe bani”. Banii reprezentau o parte a unei competiții mai largi pentru control politic, influență asupra Porții Otomane și supremație regională. În acea perioadă, domnitorii trebuiau să plătească tribut și să ofere diverse sume și daruri pentru a-și păstra sau consolida poziția. Puterea politică era, prin urmare, strâns legată de capacitatea de a dispune de resurse financiare. Un domnitor care avea bani putea întreține oaste, putea negocia cu autoritățile otomane și putea sprijini instituții religioase sau culturale.
Cum a murit Vasile Lupu
După înfrângerea de la Finta din 1653, situația lui Vasile Lupu s-a deteriorat rapid. El a pierdut tronul Moldovei și a fost nevoit să plece în pribegie. În cele din urmă a ajuns la Constantinopol, unde a fost ținut închis la Edicule, cunoscută și sub numele de Cele Șapte Turnuri. A rămas acolo mai mulți ani, într-un regim descris de unele surse ca fiind relativ blând.
În ultimii săi ani, Vasile Lupu a încercat să-și păstreze influența politică prin sprijinirea fiului său, Ștefăniță, cunoscut și ca Papură-Vodă, care a ajuns domn al Moldovei în 1659. Vasile Lupu a murit în 1661, la Constantinopol.
Moaștele Sfintei Parascheva de la Iași
Aducerea moaștelor Sfintei Parascheva la Iași trebuie privită, așadar, în mai multe planuri. Din punct de vedere religios, a reprezentat un eveniment major pentru Moldova și pentru Ortodoxia românească. Din punct de vedere economic, ea s-a produs într-un context în care Patriarhia Ecumenică avea datorii și avea nevoie de sprijin financiar, iar Vasile Lupu a intervenit pentru a o ajuta. Ca urmare a acestui sprijin, Patriarhul Partenie I și Sinodul Patriarhiei au hotărât să dăruiască moaștele Sfintei Parascheva domnitorului Moldovei.
În același timp, această situație arată cât de strâns erau legate în secolul al XVII-lea religia, economia și politica. Vasile Lupu nu a fost doar un domnitor preocupat de credință, ci și un conducător care a folosit resurse financiare considerabile pentru a-și consolida prestigiul și influența. Rivalitatea sa cu Matei Basarab demonstrează aceeași legătură dintre bani și putere: conflictele financiare se transformau ușor în conflicte politice și militare.
Astfel, moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva au ajuns la Iași într-un moment în care un ajutor financiar acordat Patriarhiei Ecumenice s-a transformat într-un eveniment religios de o importanță istorică deosebită pentru Moldova. Din 1641, moaștele au rămas legate de Iași și au devenit unul dintre cele mai importante simboluri religioase ale orașului și ale Moldovei.