Fotbalul este important pentru că devine pretextul perfect. Pe de o parte, Grecia – cu Platon, Aristotel și Socrate în frunte. De cealaltă parte, Germania, împinsă din spate de Hegel, Kant și Nietzsche. Arbitrul? Confucius,[…]

Există cercetători care publică sute de articole și există cercetători care își petrec întreaga viață în jurul unei singure opere. Prima categorie produce bibliografii impresionante. A doua produce, uneori, o formă de înțelepciune care nu[…]

Există cărți care descriu lumea și există cărți care, într-un mod aproape inexplicabil, ajung să o anticipeze. Hydriotaphia, Urn Burial, publicată în 1658 de medicul și filosoful englez Sir Thomas Browne, face parte din această[…]

Există dispute literare care depășesc cu mult literatura. Ele ajung să exprime două moduri diferite de a înțelege omul, istoria și cunoașterea însăși. Relația postumă dintre Gustave Flaubert și Jean-Paul Sartre reprezintă un asemenea caz.[…]

Să fim sinceri: avem tendința să credem că expunerea publică a vieții private, transformarea traumelor sentimentale în spectacol și atacurile la persoană ambalate în justificări morale sunt invenții recente. Ne place să privim secolul al[…]

Există scriitori care lasă în urmă opere. Există alții care lasă în urmă legende. Gustave Flaubert a avut ghinionul sau privilegiul de a le lăsa pe amândouă. La mai bine de un secol de la[…]

Întrebarea pare desprinsă dintr-un roman francez despre singurătate, dar la Montmartre ea există în piatră, bronz și tăcere. Cimitirul de pe colină, inaugurat în 1825 într-o fostă carieră de ghips, este unul dintre cele mai[…]

„Când scrii biografia unui prieten, trebuie să procedezi ca și cum te-ai răzbuna în numele său.”— Gustave Flaubert, scrisoare către Ernest Faydeau (1872) Cu ceva timp în urmă am scris un text despre Bouvard și[…]

O axiomă nu este altceva decât o eroare atât de veche, încât nimeni nu mai are curajul să o pună sub semnul întrebării. La fel stau lucrurile și cu legendele — cu diferența că ele[…]

Există cărți care promit să ne facă mai înțelepți, să ne lumineze, să ne ridice deasupra mediocrității. Și există Bouvard și Pécuchet de Gustave Flaubert, care ne dă cu fața de asfaltul prostiei umane, repetată cu o încăpățânare[…]