Odată cu dispariția capitalului german prezent la Steaua Română prin intermediul Deutsche Bank, locul este luat în industria petroliferă românească de cel englez.

O poziție importantă e deținută de puternicul concern anglo-olandez Royal Dutch Shell care deține Astra Română, ce prelucrează 20% din totalul petrolului rafinat la noi.

Adăugând Steaua Română, prin care intră în economie Anglo-Persian, după eliminarea Deutsche, se observă poziția semnificativă a capitalului englez după primul mare război al secolului trecut.

O verigă puternică a capitalului britanic devine și Phoenix Oil Transport ce reunește o serie de societăți: Traian Roumanian Oil, Anglo-Romanian Syndicate, Stavropoles Moreni (Roumania) Oil Properties, The Beciu (Roumania) Oilfields Anglo-Continental Oil. Și chiar creează societăți noi: Unirea, Unirea Petroliferă. În 1922, Phoenix Oil intră în tratative cu grupul englez Roumania Consolidates Oilfields Company, ceea ce face să preia Chiciura Oilfields of Roumania și partea britanică din societatea anglo-olandeză Orion.

Pe lângă Shell, Anglo-Persian și Phoenix mai apar în intervalul 1920-1922 și alte companii mai mici de dincolo de Canalul Mânecii, care ridică procentajul de capital britanic.

Alături de capitalul englez, se remarcă cel francez și belgian. Sinteza colaborării franco-belgiene e concernul Omnium International des Pétroles, ce reunește într-un singur grup Banque de Paris et de Pays-Bas (devenită Paribas în 1982 și BNP Paribas în anul 2000) – acționarul de la Marmorosch, Blank & Co, Credit foncier d’Algérie et Tunisie (Paris), Pétroles de Roumanie (Anvers), Banque Mirabaud (Paris), Casa de bancă Louis Hirsch. Omnium este grupul francez care preia 24,95% din acțiunile Steaua Română.

De asemenea, controlează Colombia, preia Alpha ce fuzionează cu cea dintâi, face din Union o afiliată a Colombiei

și participă la prima conductă Buștenari-Plopeni.

Capitalul belgian, în afară de participarea la Omnium unde aduce activele Alpha formează două grupuri puternice: Geonaphte

și Compagnie Financière Belge de Pétroles (viitoarea Petrofina, preluată în 1999 de francezii de la Total, care mai absorb în 2000 Elf Aquitaine și în 2017 Maersk Oil).

Viitoarea Petrofina e fondată în 1920 de către Crédit Mobilier de Belgique, Société Générale de Begique, Banque d’Anvers și compania petrolieră Naphta, la noua companie participă banca românească Marmorosch, Blank & Co.

Pe lângă Naphta,

viitoarea Petrofina preia vechile societăți germane Vega, Concordia și Creditul petrolifer, își subordonează Internaționala cu afiliata Gura Ocniței și înființează în aprilie 1920 Sirius.

La rândul său, celălalt grup belgian, Geonaphte, preia Apostolake și creează, împreună cu un grup anglo-franco-belgian British Colonial Petroleum Corporation.

Dintre societățile belgiene înființate mai merită amintită și Société Auxiliare de Pétroles Roumains, care subscrie împreună cu capitalul român, italian și grec la înființarea societăților Prahova și Foraki română, o subsidiară a Foraki.

Spre deosebire de capitalul britanic, francez și belgian cel american nu are prea multă inițiativă după ce Standard Oil a celebrului John D. Rockeffeler, cel mai bogat om de afaceri din istorie, ratează preluarea companiei Steaua Română. Societatea Româno-Americană preia doar Câmpurile petrolifere Băicoi (fostă societate cu capital românesc). Un alt grup american fondează Petrolul Carpaților. Totuși, chiar dacă nu absoarbe multe companii, societatea Româno-Americană pune accentul pe dezvoltarea internă și e puternic capitalizată.

O activititate relativ restrânsă desfășoară capitalul italian (Prahova, Carpatina petroliferă, rafinăria Petrolul), capitalul elvețian (Industriile de petrol Orșova-Tileagd) și cel german, ce reapare după război.

Dar în perioada menționată o activitate susținută desfășoară nu doar grupurile străine, ci și cele românești, cum ar fi Creditul minier sau IRDP.  Însă merită menționat că 47 de societăți românești, create în intervalul 1920-1922 nu au toate la un loc capitalul societăților Româno-Americană, Astra și Steaua Română.

Noile societăți românești înființate deși numeroase sunt slab capitalizate. Carmen-Petrol, cea mai mare societate constituită în perioada din imediata vecinătate a crizei are majoritatea acțiunilor deținute de Banca Marmorosch, Blank & Co, care mai controlează și Sarmiza, iar prin intermediul Băncii Moldovei, Gazolina.

Societatea Româno-Africană, o creație a trustului britanic Service Petroleum Co. Ltd întrece după aportul de capital IRDP,

Româno-Americană, Concordia, Prahova, Colombia, Redevența.

Pe lângă respectiva companie, capitalul englez mai înființează în 1924 trei societăți mari: Inter Omnium Petrolifer și Terenurile petrolifere române, controlate de Amalgamated Oil Land of Roumania, respectiv Apex, a grupului Oilwells Selection Drillers and Contractors.

Dar și Moldonaphta controlată de Danube Oil Trading Co. of Roumania Ltd, Carpatina română de petrol sau Dacia petroliferă înființată de Dacia Română Petroleum Syndicate. Capitalul englez mai fondează împreună cu cel național Vulturul Român, Solar- Romana și Silvana.

În 1926, apar trei mari societăți franceze: Société Royale de Pétrole,

Gallianaphta și Starnaphta. Capitalul ultimei societăți nu e integral francez, deoarece din acționariat mai fac parte și compania britanică Dacia Română Petroleum Syndicate Ltd. Capitalul francez mai creează Luteția română

și Naționala minieră, Uniunea franco-română, Petrol Grozești, Telega Moreni.

În 1928, capitalul franco-belgian fuzionează Colombia și Aquila franco-română, ceea ce îi întărește semnificativ poziția.

Capitalul francez cu cel belgian înființează în 1923 Foraj-Lemoine și apoi Miramar. Peste un an Foraj-Lemoine înglobează Sonda.

Capitalul francez mai fondează împreună cu cel autohton șase societăți noi: Geta, SIMCO, Carpați, Prospero, Continentala Petroliferă, Redevența.

Romolea apare în 1926 cu capital belgian și român, iar un an mai târziu Belgolea o preia pe prima și-i majorează capitalul.

Ceea ce merită semnalat este însă că reintră mai puternic în industria petrolului și capitalul german. Buna Speranță e înființată de Gutehoffnungshütte, Mirafor în 1927 de Preussische Bergwerks und Hütten AG, în timp ce la Oleonaphta capitalul german, francez și român e în proporții aproximativ egale.

În 1924-1925 capitalul elvețian fondează două companii mici: Excelsior și Zâna.

Capitalul italian, reprezentat inițial de Petroli d’Italia și din 1926 de AGIP (Azienda Generale Italiana di Petroli – ), pătrunde și prin intermediul Texas. De asemenea, alături de capitalul austriac creează Petrol Nord.

Cantitatea de petrol  ce revine la un milion lei capital crește între 1923 și 1928 cu aproape o treime.

Astra deținută de Shell prin intermediul Bataafsche Petroleum Maatschappij are 12% din întregul capital utilizat în industria de petrol. Compania cu capital anglo-olandez deține opt perimetre de exploatare și o rafinărie la Ploiești.

Steaua în care capitalul românesc conlucra cu cel anglo-francez este controlată de britanicii de la Steaua Română și francezii de la Steaua Française.

Urmează pe locurile trei și patru Creditul Minier și Unirea controlată de englezii de la Phoenix Oil, unde capitalul utilizat nu este extrem de mare, dar unde petrolul e exploatat prin intermediul creditului.

Repartizarea producției revine în ordine: Astra, Steaua, Creditului Minier, Unirea, Sirius, Româno-Americană, Concordia, Colombia, Grup. Petrol Român, IRDP.

La sfârșitul anului 1928 principalele rafinării, după capacitatea de distilare, sunt: Astra Română (capital anglo-olandez), Vega (franco-belgian), Steaua Română (anglo-francez), societatea Româno-Americană (american), Orion (anglo-olandez), Creditul Minier (românesc), Colombia (francez),

Speranța (româno-american), Standard Oil (francez), Xenia (francez), Dacia Petroliferă (britanic), Redevența (românesc), Petrolmina (francez),

Concordia (franco-belgian), Unirea (englez), Cometa (franco-român).

În 1930, capitalul românesc reprezintă 26,22% din total și este urmat de cel britanic-20,62%, anglo-olandez-16,21%, francez-15,49%, american-10,1%, belgian-6,44%, italian-3,44%, olandez-0,56%, german-0,38%, alte capitaluri-0,51%.

Shell Company of Roumania, înființată în iulie 1933 e preluată de Rhenania Ossag Mineralölwerke A.G,. din Hamburg, ce aparține tot Royal Dutch Shell și continuă să rămână lider de piață prin Astra.

Totodată New Consolidated Goldfields Ltd. din Londra împrumută cu ipotecă SOSPIRO cu 700.000 de lire sterline, pentru ca în 1934 creanța să fie cumpărată de societatea Româno-Americană.

IRDP, al cărei acționar majoritar devine SIPER – Société Industrielle de Pétrole Roumains din Paris,

intră în tratative cu bancherii britanici pentru emiterea unor obligațiuni menite să asigure exploatarea de noi perimetre petroliere.

Un grup englez solicită concesiunea construirii unei conducte de petrol Băicoi-Giurgiu.

Capitalul englez îți intensifică pătrunderea în perioada crizei prin participarea la Anglo-Petrolifera, conducta Copăceni-Ploiești și la societatea Dâmbovița Petroliferă.

La fel de important în epocă este și incendiul de la Moreni. Frank Hening, un agent al Standard Oil sabotează sondele concurentului Shell, ce deține Astra. Când societatea cu capital anglo-olandez cere stingerea focului ce cuprinde propriile sonde prin metoda tunelului, pentru a se capta zăcămintele prin subteran, tunelul se prăbușește în urma unor explozii și zăcământul arde doi ani și jumătate.

Cu puțin timp înainte de naționalizarea din 11 iunie 1948, principalele societăți cotate la Bursa de Efecte, Acțiuni și Schimb din București sunt Astra Română, Steaua Română, Petrol Block, Concordia, Creditul Minier, IRDP, Redevența și Prahova.

Capitalul vărsat de societăţile din petrol în 1923, 1928 şi 1933

Descarcă PDF – Capitalul vărsat de societăților petrolifere din România în 1923, 1928 și 1933