Să fim sinceri: avem tendința să credem că expunerea publică a vieții private, transformarea traumelor sentimentale în spectacol și atacurile la persoană ambalate în justificări morale sunt invenții recente. Ne place să privim secolul al[…]

Există scriitori care lasă în urmă opere. Există alții care lasă în urmă legende. Gustave Flaubert a avut ghinionul sau privilegiul de a le lăsa pe amândouă. La mai bine de un secol de la[…]

Întrebarea pare desprinsă dintr-un roman francez despre singurătate, dar la Montmartre ea există în piatră, bronz și tăcere. Cimitirul de pe colină, inaugurat în 1825 într-o fostă carieră de ghips, este unul dintre cele mai[…]

„Când scrii biografia unui prieten, trebuie să procedezi ca și cum te-ai răzbuna în numele său.”— Gustave Flaubert, scrisoare către Ernest Faydeau (1872) Cu ceva timp în urmă am scris un text despre Bouvard și[…]

O axiomă nu este altceva decât o eroare atât de veche, încât nimeni nu mai are curajul să o pună sub semnul întrebării. La fel stau lucrurile și cu legendele — cu diferența că ele[…]

Există cărți care promit să ne facă mai înțelepți, să ne lumineze, să ne ridice deasupra mediocrității. Și există Bouvard și Pécuchet de Gustave Flaubert, care ne dă cu fața de asfaltul prostiei umane, repetată cu o încăpățânare[…]

Te întrebi, la un moment dat, cum ajungi să scrii în aceeași zi și despre William of Ockham, și despre Erwin Schrödinger. Un călugăr medieval care tăia din concepte ca din lemn verde. Un fizician[…]

 „Nu sunt vremile supt cârma omului, ci bietul om supt vremi.” – Miron Costin Așa este și așa va fi, cât sunt domnii, dregătorii și norod. Cine vrea să înțeleagă cum merge lumea la noi lasă[…]

Scriam în materialul de opinie anterior că a investi în educație este ca și cum ai cumpăra o „monedă culturală” care nu se depreciază. Dar cum e ca plasamentul care te ferește de inflație să[…]